Curtea de Apel Constanța va analiza recursul formulat de Primăria Constanța într-un dosar civil care îi vizează pe foștii lideri ai administrației locale, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Municipalitatea încearcă să recupereze 50.000 de lei de la cei doi și de la Fundația Fantasio, însă primele două instanțe au considerat că acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului de prescripție.

Dosarul cu numărul 17254/212/2022* este programat la Secția I Civilă a Curții de Apel Constanța pe 28 octombrie 2026, de la ora 09.00. Radu Ștefan Mazăre și Nicușor Constantinescu au fost citați în această cauză, alături de Fundația Fantasio.

Acțiunea a fost deschisă în anul 2022 de Municipiul Constanța, prin primar, iar obiectul ei îl reprezintă angajarea răspunderii delictuale. Suma solicitată este descrisă în actele dosarului drept aportul adus de municipalitate la constituirea capitalului social al Fundației Fantasio.

Primele soluții din dosar

Judecătoria Constanța a respins cererea Primăriei Constanța prin Hotărârea nr. 9581/2025, pronunțată la 30 iulie 2025. Instanța a apreciat că dreptul municipalității de a cere recuperarea banilor era prescris și a admis, de asemenea, excepția lipsei capacității procesuale de folosință în cazul unuia dintre pârâți.

Judecătorii au stabilit că suma de 50.000 de lei fusese vărsată la 19 octombrie 2005. În opinia instanței, termenul general de prescripție s-a împlinit la 19 octombrie 2008, în timp ce acțiunea Primăriei Constanța a fost înregistrată abia la 11 iulie 2022.

Municipalitatea a susținut că termenul ar trebui calculat cel puțin de la 29 iulie 2019, data unei decizii a Curții de Conturi. Judecătoria a respins însă această interpretare, arătând că un act de control nu reprezintă momentul de la care începe să curgă prescripția pentru recuperarea prejudiciului.

Soluția a fost atacată de Primăria Constanța la Tribunalul Constanța. Apelul a fost judecat de Secția I Civilă, iar pronunțarea a fost amânată succesiv pentru 27 ianuarie, 11 februarie, 26 februarie, 12 martie și 26 martie 2026. La 30 martie 2026, Tribunalul a respins apelul ca nefondat și a menținut hotărârea Judecătoriei Constanța.

Argumentele Tribunalului Constanța

În motivarea deciziei, Tribunalul a arătat că prima instanță a aplicat corect regulile privind prescripția. Judecătorii au făcut trimitere la o decizie pronunțată în 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia un act al Curții de Conturi sau al unui alt organ de control nu marchează începutul termenului de prescripție pentru acțiunea de recuperare a prejudiciului.

Tribunalul a stabilit că momentul relevant este cel al producerii prejudiciului, respectiv 19 octombrie 2005, și nu data emiterii deciziei Curții de Conturi. În consecință, excepția prescripției a fost considerată întemeiată, iar instanța nu a mai analizat celelalte motive invocate în apel, inclusiv lipsa calității procesuale pasive și aspectele legate de fondul cauzei.

Hotărârea Tribunalului Constanța a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei motivate. Primăria Constanța și-a exercitat acest drept, iar recursul a fost înregistrat la Tribunal la 21 aprilie 2026. Ulterior, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Constanța, instanța care va pronunța soluția definitivă.

Prin recurs, municipalitatea contestă soluțiile prin care acțiunea de recuperare a celor 50.000 de lei a fost considerată prescrisă. Curtea de Apel Constanța va decide dacă menține hotărârile Judecătoriei și Tribunalului sau dacă admite calea de atac formulată de Primăria Constanța.

Accesul minorilor în cluburile din Constanța este o problemă care ține atât de libertatea de a participa la evenimente, cât și de protecția copiilor. Nu orice concert, petrecere sau spectacol are automat același regim, iar regula decisivă poate fi stabilită de tipul evenimentului, de politica localului și de existența unor activități incompatibile cu prezența minorilor. Pentru părinți, tineri și organizatori, diferența dintre accesul într-un spațiu de divertisment și consumul de alcool trebuie înțeleasă fără ambiguități.

Ce vârstă permite accesul într-un club din Constanța

În România, majoratul este dobândit la împlinirea vârstei de 18 ani. Totuși, această regulă nu înseamnă că fiecare persoană sub 18 ani nu poate intra niciodată într-un club. Accesul poate fi permis la anumite concerte, spectacole sau evenimente organizate în spații de divertisment, dacă organizatorul stabilește în mod expres condițiile de participare și poate asigura protecția minorilor.

Un local poate impune o limită de vârstă mai ridicată decât majoratul pentru anumite seri, în special atunci când evenimentul include alcool, program nocturn, activități cu risc sau un format destinat exclusiv adulților. În aceeași locație pot exista reguli diferite pentru o petrecere, un concert, o expoziție, o lansare sau un eveniment privat. Denumirea „club” nu oferă, singură, un răspuns valabil pentru toate situațiile.

Regula de acces ar trebui comunicată înainte de cumpărarea biletului și afișată la intrare, în pagina evenimentului sau în condițiile de participare. Dacă un organizator anunță clar că accesul este permis doar persoanelor majore, minorul poate fi refuzat la intrare chiar dacă are bilet. În schimb, schimbarea neanunțată a condițiilor sau aplicarea lor haotică poate genera reclamații și dispute privind drepturile consumatorului.

Verificarea identității nu este o formalitate

Verificarea vârstei se face prin consultarea unui act de identitate valabil, nu prin aprecierea vizuală a persoanei. Un tânăr care pare major poate fi minor, iar un angajat care permite accesul fără control nu poate transforma aparența într-o garanție. Pentru evenimentele cu restricție de vârstă, procedura de la intrare trebuie să fie aplicată tuturor participanților aflați în aceeași situație.

În practică, organizatorul poate solicita cartea de identitate sau un alt document oficial acceptat pentru verificarea vârstei. Nu este prudent ca participanții să lase documentele originale la personalul de securitate, iar solicitarea unor date suplimentare trebuie să aibă un scop legitim și să fie gestionată responsabil. Părinții ar trebui să discute cu minorii despre riscurile folosirii unui document care aparține altei persoane sau despre prezentarea unor informații false la intrare.

Un control serios presupune mai mult decât o privire rapidă asupra unei fotografii. Personalul trebuie să observe data nașterii, corespondența dintre document și persoană și eventualele semne de falsificare, fără umilirea tânărului sau expunerea inutilă a datelor sale. În cazul unui document suspect, accesul poate fi refuzat, iar situația poate fi sesizată autorităților competente, în loc să fie rezolvată prin conflict la ușa localului.

În orașul Constanța, unde au loc frecvent concerte, petreceri și alte evenimente publice, organizatorii ar trebui să trateze verificarea identității ca parte a planului de siguranță, nu ca pe o procedură opțională. Biletul nu înlocuiește actul de identitate și nici nu obligă localul să accepte o persoană care nu îndeplinește condițiile comunicate.

Alcoolul schimbă obligațiile localului și ale organizatorului

Minorii nu pot cumpăra sau primi alcool în localuri, iar personalul nu trebuie să servească băuturi alcoolice unei persoane despre care știe sau ar trebui să verifice că nu a împlinit 18 ani. Interdicția privește atât vânzarea directă, cât și oferirea băuturii prin intermediul unui adult, al unui prieten sau al unui alt participant la eveniment. Răspunderea nu dispare pentru că alcoolul a fost cumpărat de altcineva.

Legea privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială interzice servirea cu băuturi alcoolice a minorilor în localuri publice și prevede răspunderi pentru astfel de situații. Pentru un club, verificarea trebuie să continue și după acces, deoarece un minor poate intra legal la un concert, dar nu poate fi servit cu alcool la bar. Brățara de acces, marcajul distinct sau evidența internă pot ajuta, însă niciuna dintre aceste metode nu justifică neglijarea controlului.

Organizatorul răspunde pentru modul în care își proiectează evenimentul și pentru măsurile pe care le ia în interior. Dacă promovează o petrecere ca fiind destinată minorilor, dar permite consumul de alcool la aceeași zonă sau nu separă corespunzător serviciile, riscul nu este transferat către familie. Contractele cu agenții de pază, barmanii ori furnizorii nu înlătură obligația organizatorului de a alege personal competent și de a controla respectarea regulilor.

Părinții trebuie să rețină că acordul lor nu legalizează consumul de alcool de către copil. Prezența unui adult însoțitor poate fi o condiție impusă de organizator pentru acces, dar nu este o derogare de la interdicția servirii alcoolului. Dacă minorul ajunge să consume, discuția despre răspundere trebuie purtată separat pentru persoana care a furnizat băutura, personalul localului și modul în care evenimentul a fost supravegheat.

Cine răspunde când regulile sunt încălcate

Răspunderea nu aparține automat unei singure persoane. În funcție de faptă, pot fi analizate conduita organizatorului, activitatea localului, acțiunile personalului de securitate, modul în care a fost servit alcoolul și supravegherea exercitată de părinți. O eventuală problemă de siguranță poate implica intervenția poliției, a autorităților de control sau a serviciilor de urgență, în funcție de gravitate.

Organizatorul trebuie să stabilească dinainte categoria de public, limita de vârstă, condițiile de acces și procedurile pentru situații problematice. Aceste informații ar trebui să fie ușor de găsit în anunțul evenimentului, pe bilet și la intrare. Formulări generale precum „ne rezervăm dreptul de a selecta clienții” nu sunt suficiente pentru a explica dacă un minor poate participa sau ce documente sunt necesare.

Un club nu este absolvit de obligații doar pentru că minorul a intrat folosind un bilet cumpărat online. Dacă accesul depinde de verificarea actului, controlul trebuie făcut efectiv la intrare. Dacă apar agresiuni, stări de rău, amenințări sau situații care pun în pericol un copil, personalul are obligația practică de a solicita ajutor și de a nu trata incidentul ca pe o simplă neînțelegere între clienți.

Pentru sesizări, este util ca persoana afectată să păstreze biletul, mesajele, capturile de ecran cu regulile de acces și orice dovadă privind refuzul sau servirea alcoolului. Notați data și locul, numele evenimentului, persoanele implicate și martorii, fără a publica datele personale ale minorului. În funcție de problemă, sesizarea poate ajunge la poliție, la autoritatea pentru protecția consumatorilor sau la alte instituții competente.

Ce trebuie verificat înainte ca un minor să meargă la eveniment

O decizie responsabilă începe înainte de plecarea de acasă. Părintele trebuie să știe dacă evenimentul se desfășoară într-un club, într-o sală de spectacole, într-un spațiu expozițional sau într-o zonă amenajată temporar, deoarece condițiile de acces pot fi diferite. Informațiile publicate de organizator trebuie citite integral, inclusiv regulile privind însoțitorul, ora limită și documentele necesare.

Este important ca minorul să aibă o modalitate sigură de a cere ajutor, să știe unde se întâlnește cu părintele și să nu accepte băuturi de la persoane necunoscute. Dacă observă că unui alt minor i se oferă alcool, că accesul se face fără niciun control sau că izbucnește un conflict, trebuie să se îndepărteze și să anunțe imediat un adult responsabil ori autoritățile.

Înainte de participare, verificați următoarele elemente:

• limita de vârstă și forma documentului acceptat la intrare;

• existența unei cerințe privind adultul însoțitor și modul în care este comunicată;

• politica localului privind alcoolul, zonele de servire și supravegherea minorilor;

• numărul de contact al organizatorului și procedura pentru incidente;

• modalitatea de întoarcere și persoana care preia responsabilitatea după eveniment.

La concerte Constanța, expoziții Constanța, târguri Constanța și alte evenimente Constanța, accesul minorilor nu trebuie evaluat după zvonuri sau după experiența de la o altă ediție. Regula relevantă este cea comunicată pentru evenimentul respectiv, completată de obligațiile legale privind protecția minorilor și interdicția alcoolului.

Păstrați anunțul evenimentului și discutați cu organizatorul înainte de cumpărarea biletului atunci când regula de vârstă nu este clară. În cazul unui incident, apelați rapid serviciile de urgență sau poliția și documentați faptele fără a expune public identitatea copilului.

Cluburile amplasate în apropierea blocurilor pot aduce concerte, evenimente și activitate economică într-un cartier, dar muzica transmisă la intensitate ridicată, vocile clienților și aglomerația de la ieșire pot afecta direct odihna locuitorilor. În orașul Constanța, unde spațiile de petrecere, restaurantele și sălile pentru evenimente se află uneori în zone dense, conflictele dintre operatori și vecini nu se rezolvă prin presupuneri sau certuri. O sesizare eficientă trebuie să descrie fapta, să indice momentul și locul, să conțină probe utile și să ajungă la instituția care poate verifica situația.

Când zgomotul unui club poate deveni o problemă legală

Legea nr. 61/1991 sancționează faptele care tulbură liniștea locuitorilor prin zgomote, strigăte sau larmă. Intervalele de odihnă prevăzute sunt 22:00–08:00 și 13:00–14:00, însă existența unor ore de liniște nu înseamnă că muzica poate fi difuzată la orice intensitate în restul zilei. Un zgomot excesiv, repetat sau evident deranjant poate justifica o sesizare și în afara acestor intervale.

În cazul unui club, problema poate proveni din mai multe surse: boxele din interior, terasa, ușile lăsate deschise, ventilatoarele, instalațiile tehnice, clienții care strigă pe trotuar sau mașinile care așteaptă în apropiere. Este important ca reclamația să nu rămână la formularea „este prea multă gălăgie”, ci să arate ce se aude, de unde vine zgomotul, cât de des apare și cum afectează locuința.

Un club nu trebuie confundat automat cu o petrecere privată organizată într-o curte sau într-un spațiu neacoperit. Pentru astfel de petreceri, atunci când muzica tulbură liniștea locuitorilor, sancțiunea poate fi cuprinsă între 4.000 și 6.000 de lei, iar repetarea faptei în 72 de ore poate atrage o amendă între 6.000 și 12.000 de lei ori prestarea unei activități în folosul comunității. Aceste valori nu se aplică automat oricărei sesizări despre un club; încadrarea depinde de fapta constatată și de împrejurări.

Ce probe ajută la verificarea reclamației

Prima probă utilă este un jurnal al incidentelor. Notați data, ora de început, ora la care zgomotul încetează, tipul sunetului și încăperea în care este perceput cel mai puternic. Dacă situația se repetă, consemnările arată caracterul constant al problemei și îi ajută pe agenți să înțeleagă dacă este vorba despre un episod izolat sau despre un comportament obișnuit al localului.

Înregistrările audio sau video realizate din locuință pot susține sesizarea, mai ales dacă surprind clar muzica, vibrațiile, strigătele ori zgomotul produs de clienți în exterior. Fișierele trebuie păstrate în forma originală, fără montaje care pot ridica întrebări asupra contextului. În imagine sau în descriere este util să apară reperele spațiului, însă publicarea pe rețelele sociale a fețelor, vocilor sau numerelor de înmatriculare poate crea probleme distincte față de reclamația administrativă.

O probă importantă poate fi și mărturia altor locatari afectați. Sesizările separate, formulate de persoane diferite și descriind aceeași situație, pot contura mai bine amploarea disconfortului decât o reclamație colectivă vagă. Totuși, numărul petițiilor nu înlocuiește constatarea autorității: agenții trebuie să verifice fapta, iar un aparat de măsurare sau o evaluare tehnică poate fi necesară în situațiile în care intensitatea ori sursa zgomotului sunt contestate.

Înainte de a trimite documentele, verificați ca fiecare fișier să poată fi identificat prin data și ora incidentului. Păstrați și dovada transmiterii sesizării, răspunsurile primite și numărul de înregistrare, deoarece o reclamație repetată trebuie să se bazeze pe o cronologie clară, nu pe impresii generale.

Unde se trimite sesizarea și ce trebuie să conțină

Dacă zgomotul se produce în acel moment și afectează direct odihna, primul pas practic este sesizarea Poliției sau a Poliției Locale, în funcție de autoritatea disponibilă în zonă. Pentru o situație urgentă, care include agresiuni, scandal, amenințări sau un pericol imediat, se apelează numărul unic de urgență. Pentru episoade recurente, este mai utilă și o petiție scrisă, astfel încât problema să existe în evidența instituției și să poată fi urmărită.

Sesizarea trebuie să cuprindă adresa exactă a clubului, adresa locuinței afectate, descrierea zgomotului, intervalele în care apare și frecvența episoadelor. Menționați dacă muzica se aude cu ferestrele închise, dacă se resimt vibrații, dacă zgomotul provine din interior sau de pe terasă și dacă ați solicitat anterior operatorului să reducă volumul. Formulați faptele calm și verificabil, fără acuzații care nu pot fi demonstrate.

Pentru aspecte legate de autorizații, program, ocuparea domeniului public sau respectarea condițiilor de funcționare, sesizarea poate fi transmisă și autorității administrației publice locale. În Constanța, situațiile asociate cu evenimentele publice pot implica mai multe aprobări, iar problema zgomotului nu trebuie separată de modul în care este folosit spațiul și de obligațiile operatorului.

Dacă problema ține de condițiile sanitare, de instalații sau de zgomotul ambiental evaluat tehnic, instituția competentă poate fi diferită de cea care intervine pentru tulburarea imediată a liniștii. De aceea, este rezonabil ca petiția să descrie precis situația și să ceară redirecționarea către autoritatea abilitată atunci când nu ține de competența instituției sesizate. Nu este necesar ca locatarul să stabilească singur articolul de lege încălcat.

Ce greșeli reduc șansele unei soluționări

O greșeală frecventă este așteptarea până când situația devine insuportabilă, urmată de o singură reclamație generală. Dacă zgomotul revine, sesizarea trebuie făcută în timpul episoadelor sau imediat după acestea, iar fiecare intervenție trebuie documentată. O reclamație depusă la mult timp după incident poate fi mai greu de verificat, mai ales dacă localul funcționează normal în momentul controlului.

O altă eroare este folosirea exclusivă a rețelelor sociale. O postare poate face problema vizibilă, dar nu ține loc de petiție, apel sau solicitare oficială și nu obligă instituția să verifice situația. Nici confruntarea agresivă cu personalul clubului, filmarea clienților de aproape sau amenințările nu ajută; acestea pot muta discuția de la zgomot la un conflict între persoane.

Locatarii trebuie să distingă între disconfortul produs de un eveniment punctual și o activitate repetată, care afectează constant imobilul. Concertele din Constanța, expozițiile, târgurile și alte evenimente Constanța pot atrage public și trafic, dar caracterul public al unei activități nu anulează obligația de a respecta liniștea vecinilor. În același timp, simpla existență a unui club sau a unei autorizații nu dovedește că orice nivel de zgomot este permis.

O abordare civică înseamnă sesizări precise, probe păstrate și comunicare fără escaladare. Pentru locuitorii afectați de cluburi Constanța, cea mai solidă strategie este să ceară verificarea concretă a zgomotului și a condițiilor de funcționare, nu să solicite închiderea localului fără o bază factuală.

Începeți cu un jurnal al episoadelor și păstrați înregistrările originale, apoi transmiteți sesizarea către Poliție sau Poliția Locală atunci când zgomotul se produce și către administrația locală pentru aspectele legate de funcționare. Dacă răspunsul nu lămurește problema, reveniți cu numărul de înregistrare, noile probe și o cronologie actualizată.