Există locuri în România care au frumuseţe, altele care au istorie, altele care au diversitate. Dobrogea le are pe toate trei, într-o combinaţie atât de firească încât aproape că uităm cât de rar este ceea ce avem aici. Iar de Ziua Dobrogei, poate e momentul în care privim regiunea asta nu ca pe „un colţ de ţară”, ci ca pe locul care ţine România ancorată în ceea ce înseamnă modernitate, deschidere şi civilizaţie.

Nu e nevoie de discursuri patriotarde ca să înţelegi importanţa Dobrogei. E nevoie doar de o privire sinceră.

Dobrogea este poarta României spre lume

Portul Constanţa nu e doar un port. Este un nod strategic fără de care România ar fi o ţară mult mai mică – şi la propriu, şi la figurat. Pe aici intră şi ies mărfuri, soldaţi NATO, investiţii, energie şi oportunităţi.
Aici se întâlneşte Marea Neagră cu Europa, iar ceea ce se întâmplă în acest spaţiu are efect direct asupra economiei naţionale.

Fără Dobrogea, România ar fi… închisă.
Cu Dobrogea, România are o deschidere pe care puţine state din regiune o pot egala.

Dobrogea este o lecţie de convieţuire pe care restul ţării doar o admiră

Români, turci, tătari, greci, aromâni, lipoveni, bulgari – lista e lungă.
Iar coexistenţa nu e un experiment social, ci o realitate care funcţionează de sute de ani.

În Dobrogea nu ai nevoie de manuale despre toleranţă.
O înveţi mergând într-un sat, la o geamie, la o biserică veche, la o masă cu sarmale şi baclavale.
O vezi în limbaj, în tradiţii, în felul firesc în care comunităţile se intersectează în viaţa de zi cu zi.

Dobrogea este un muzeu viu al istoriei

Histria, Tropaeum Traiani, cetăţile din jurul lacului Razelm, Tomisul antic, Edificiul Roman cu Mozaic, moscheile din secolul al XVII-lea – fiecare metru pătrat pe aici spune o poveste.
Nu trebuie să sapi prea adânc ca să dai peste istorie. Trebuie doar să fii atent la ce ai sub ochi.

Dobrogea nu are nevoie să inventeze legende – le are deja.

Dobrogea este resursă: energie, agricultură, apă, natură

Vântul, soarele, Dunărea, marea, terenurile fertile – tot ce se poate transforma în energie, hrană şi dezvoltare urbană se găseşte aici.
Nu degeaba regiunea a devenit un pol pentru investiţii energetice şi proiecte strategice.

Şi în acelaşi timp, păstrează una dintre cele mai spectaculoase zone naturale din Europa: Delta Dunării. Un paradis pe care nu doar îl protejăm, ci de care depindem economic şi ecologic.

Dobrogea merită să fie tratată ca inimă, nu ca periferie

Ani la rând, Dobrogea a fost privită cu un fel de răceală administrativă, ca o regiune care „descurcă ea cumva”.
Dar adevărul este că aici se decide, în mare parte, securitatea energetică a României, dinamica militară a Flancului Estic, fluxurile comerciale şi o parte importantă din imaginea noastră la Marea Neagră.

Sigur, Dobrogea are și problemele ei – de la infrastructură la haos urbanistic. Dar tocmai importanţa ei ar trebui să fie motivul pentru care România ar trebui să investească mai mult aici, nu doar să o sărbătorească o dată pe an.

De Ziua Dobrogei, ar trebui să ne aducem aminte ceva simplu: fără Dobrogea, România nu ar fi România.

Nu ar avea port la mare.
Nu ar avea Delta.
Nu ar avea cea mai frumoasă lecţie de convieţuire etnică.
Nu ar avea o parte semnificativă din energia ei.
Nu ar avea deschiderea spre lume.
Nu ar avea această amestecare fascinantă de istorii, culturi şi oameni.

Iar în fiecare 14 noiembrie, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne uităm cu adevărat la ea — și să o tratăm ca pe ceea ce este: o comoară strategică, culturală și umană, poate cea mai mare pe care o are România.