În fiecare familie din România, există cel puțin o poveste despre diaspora. Este povestea fiicelor și fiilor, fraților și surorilor, prietenilor care au plecat peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Pentru mulți, decizia nu a fost una ușoară, dar a fost inevitabilă: au plecat în țările civilizate ale Uniunii Europene pentru spitale decente, pentru educație de calitate, pentru respectul care, acasă, le-a fost refuzat. Acesta este adevărul pe care nu-l putem ignora: România a pierdut oameni buni, talente, suflete, pentru că nu le-a putut oferi condițiile pe care le merită. Însă acești oameni, chiar și departe de casă, nu și-au pierdut legătura cu țara. Trăiesc cu jumătate de inimă aici, cu jumătate acolo. Și mulți dintre ei spun același lucru: "Dacă am avea ceea ce ne dorim acasă, ne-am întoarce." Diaspora – puntea dintre România și Europa Cei care trăiesc în diaspora sunt dovada vie a ceea ce înseamnă Europa pentru noi. Ei ne arată că țările Uniunii Europene nu sunt doar un model abstract, ci realitatea palpabilă a unor standarde de viață superioare, a unor spitale unde pacientul contează, a unor școli unde copiii sunt viitorul, nu statisticile. De aceea, pentru România, Europa nu este doar o direcție politică, ci o necesitate vitală. Fondurile europene sunt cele care fac posibile modernizarea spitalelor noastre, construirea de școli, infrastructură, dar mai presus de toate, readucerea încrederii că...