Viața e scumpă în vreme de război — în toate sensurile expresiei. Dar, atunci când vine vorba de prețurile de la raft, România pare să egaleze Ucraina. Alexandru Hîldan, corespondentul Observator Constanța, aflat pentru câteva zile în țara vecină, a luat pulsul pieței și a descoperit o realitate surprinzătoare: deși Ucraina trăiește sub teroarea bombelor și a penelor de curent, cumpărăturile zilnice îi costă pe cei de acolo aproape la fel ca pe români.

Diferențele apar mai degrabă la produsele accizabile. Țigările și carburanții sunt aproape la jumătate de preț față de România. O grivnă înseamnă aproximativ 10 bani.

În schimb, alimentele de bază din supermarketuri sunt la același nivel cu cele din marile orașe românești. 

De exemplu, un kilogram de banane costă 62,80 grivne, adică în jur de 6,28 lei kilogramul – cam ca la Constanța sau București. Prețul pentru o pâine pleacă de la 26, 90 de grivne, adică 2,70 lei, uleiul costă în jur de 6 lei litrul, iar zahărul 4,5-5 lei kilogramul.

Ceea ce face aceste cifre și mai interesante este faptul că, în Ucraina, pe lângă taxele obișnuite plătite de comercianți, există și o taxă de război de 20%, menită să sprijine efortul militar. Cu toate acestea, prețurile finale la consumator rămân comparabile cu cele de la noi. 

E drept, în Ucraina experiența cumpărăturilor este, de multe ori, desprinsă dintr-un film de supraviețuire. În multe magazine, seara e mai degrabă beznă, iar clienții își aleg produsele la lumina lanternelor sau a telefoanelor mobile. 

Și în restaurantele rămase deschise e mai ieftin. În Kiev sau Odesa, o masă decentă într-un local costă cam jumătate din suma pe care ar plăti-o un român într-un restaurant mediu din Constanța. 

Desigur, veniturile ucrainenilor rămași în țară sunt mai mici, iar economia lor grav afectată de război. Dar imaginile și cifrele de la raft contrazic ideea, mult vehiculată, că „în Ucraina e mai scump” din cauza războiului. Paradoxal, România – o țară unde e pace – are astăzi prețuri… de război. 

Rata abandonului școlar din România continuă să fie una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, la fel ca și rata sărăciei în rândul persoanelor ocupate, arată datele Eurostat analizate de Monitorul Social, un proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România.

Cele mai afectate regiuni sunt Sud-Est, Sud-Muntenia și Centru, unde părăsirea timpurie a școlii depășește cu mult media europeană. În regiunea Sud-Est, care include județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea, rata abandonului școlar ajunge la 26%, de aproape trei ori mai mare decât media UE, estimată la 9,4%.

În regiunea Centru, abandonul școlar afectează 21% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani, iar în Sud-Muntenia, 19%. Singura zonă unde s-a observat o reducere moderată a fenomenului este Nord-Estul țării, unde rata a scăzut de la 25% în 2015 la 16% în 2024.

La nivel național, proporția tinerilor care au părăsit prematur școala a rămas aproape neschimbată în ultimul deceniu — de la 17% în 2013 la 16,8% în 2024 — în timp ce media europeană a scăzut constant.

„Persistența ratelor ridicate de abandon școlar, în pofida numeroaselor dezbateri și inițiative publice, reflectă eficiența limitată a intervențiilor statului în acest domeniu”, subliniază Monitorul Social.

Specialiștii atrag atenția și asupra corelației strânse dintre abandonul școlar și sărăcia în muncă. România are o rată a sărăciei în rândul persoanelor ocupate de 10,9%, peste media UE de 8,5%.

Potrivit sursei citate, tinerii care părăsesc timpuriu sistemul educațional riscă să rămână excluși de pe piața muncii, iar mulți dintre ei nu lucrează deloc în mediul formal, ceea ce amplifică ciclul sărăciei și inegalitățile sociale.