de Daniel Cîrnu
Într-o Românie în prag de alegeri prezidențiale, scena politică arată mai mult ca o masă de #poker plină de tensiune. În față avem un careu de ași – Marcel Ciolacu, George Simion, Elena Lasconi și Nicolae Ciucă – însă unul dintre ei joacă un rol atipic, tulburând calculul tradițional. George Simion, „nebunul de treflă”, este acel candidat care, în loc să respecte regulile jocului, pare să le ignore complet, reconfigurând masa de joc după bunul său plac.
𝗖𝗶𝗼𝗹𝗮𝗰𝘂, asul de inimă roșie, e cel care, deși aparent liniștit, joacă pe stabilitate și predictibilitate. Cu PSD-ul în spate, el nu poate risca să-și piardă voturile către Simion. Este esențial pentru Ciolacu să-l țină la distanță pe liderul AUR, pentru că dacă ajunge în turul doi cu Simion, partida devine mult mai complicată. Simion nu e doar un adversar; e o bombă electorală necontrolabilă, capabilă să-și atragă susținători din zonele cele mai diverse ale electoratului, de la naționaliști până la antisistem.
𝗘𝗹𝗲𝗻𝗮 𝗟𝗮𝘀𝗰𝗼𝗻𝗶, regina de pică, joacă pe o carte diferită. Ea este outsider-ul, candidatul care speră că valul antisistem o va ridica deasupra lui Ciucă și Simion. Însă, dacă ajunge să negocieze, trebuie să fie conștientă că votanții ei, mulți dintre ei furioși pe sistemul actual, nu-l vor susține pe Ciucă sub nicio formă. În același timp, nu vor fi ușor convinși să treacă de partea unui lider de stânga, așa că rămân în cărți să fie atrași de promisiunile incendiatoare ale lui Simion.
𝗡𝗶𝗰𝗼𝗹𝗮𝗲 𝗖𝗶𝘂𝗰𝗮, asul de romb, se bazează pe PNL, partidul său care, deși slăbit, încă deține o mașinărie politică solidă. Problema lui Ciucă este însă că își pierde constant din susținători în fața acelorași figuri antisistem care domină discuția publică. Votanții lui nu sunt tentați nici de Lasconi, nici de Simion, dar, ironic, în loc să-l propulseze înainte, această rigiditate îl poate lăsa fără opțiuni. În turul 2, dacă se aliniază cu Ciolacu, pierde o parte din electorat; dacă îl confruntă pe Simion, riscă o înfrângere zdrobitoare.
Și apoi vine nebunul de treflă, 𝗚𝗲𝗼𝗿𝗴𝗲 𝗦𝗶𝗺𝗶𝗼𝗻. La prima vedere, el e candidatul care nu joacă după nicio regulă cunoscută. O figură impulsivă, marcată de populism și retorici radicale, Simion nu vrea să negocieze nimic. În ochii săi, e deja pe cai mari, crezând că nu are nevoie de sprijinul altor candidați. În realitate, însă, Simion e un pericol pentru toată lumea: PSD nu-l poate atrage, pentru că e un risc enorm să pierzi voturi către o forță atât de volatilă. PNL și Lasconi nu au nicio șansă să-l convingă, iar propriul său electorat este atât de divers încât nici el nu poate anticipa toate consecințele.Cine câștigă în toate aceste combinații? Cel mai probabil, Marcel Ciolacu. #Stabilitatea, experiența și sprijinul unei mașinării politice bine unsă îl propulsează în fața celorlalți. El știe că într-un joc de cărți politice, nebunul de treflă, oricât de imprevizibil, nu poate juca la infinit fără să greșească. Și când Simion greșește, Ciolacu va fi acolo să culeagă resturile electorale.
Dar cine îl oprește pe nebunul de treflă?
Asta rămâne întrebarea zilei.
