Călin Georgescu, cunoscut pentru discursurile sale care variază între suveranism exacerbat și viziuni utopice pentru viitorul României, pare să fi descoperit rețeta succesului politic: declarații pompoase, populism de primă clasă și o aparentă indiferență față de realitățile economice. Ce se ascunde, însă, în spatele acestor cuvinte mari?
„Suveranitatea absolută” și economia… la pământ?
Într-o lume dominată de interdependențe economice, Călin Georgescu ne propune o viziune ruptă de orice logică financiară. Promisiunea unei Românii suverane, care își produce totul singură și nu mai depinde de „marile puteri străine”, sună bine pe hârtie, dar ignoră realitatea: economia globală nu funcționează ca o fermă izolată. Ideea de a refuza fondurile europene și de a înlocui investițiile externe cu resurse interne este o pledoarie pentru criză economică.
Dacă Georgescu ar ajunge la conducere, am putea asista la o retragere periculoasă din piața globală, cu efecte devastatoare pentru industrii, locuri de muncă și standardul de viață al românilor. „România trebuie să-și recupereze independența economică!”, declară el cu emfază, uitând să menționeze că economia nu se poate reconstrui prin simpla magie a voinței politice.
Extremele dreptei și promisiuni fără fundament
Declarațiile lui Georgescu despre o „Românie puternică și suverană” sunt deseori acompaniate de accente care trimit către extrema dreaptă: o exaltare a trecutului, o glorificare a valorilor tradiționale și o demonizare a influențelor externe. „Am fost robi ai intereselor străine prea mult timp!”, spune el, dar nu explică cine va acoperi costurile izolării.
Planul său de guvernare rămâne învăluit într-o ceață de promisiuni vagi și incoerente. De la refuzul de a colabora cu Uniunea Europeană până la „reînvierea agriculturii tradiționale”, Georgescu pare mai preocupat de nostalgicii trecutului decât de provocările viitorului. Nu există soluții clare, doar lozinci atrăgătoare și o certitudine că „străinii” sunt de vină pentru toate problemele României.
România: visul sau criza supremă?
Sub conducerea lui Georgescu, România ar putea deveni un experiment riscant, guvernat de o retorică populistă și lipsit de direcție economică. Criza și incertitudinea ar deveni noile norme, iar poporul, atras de mirajul suveranității absolute, ar putea plăti un preț scump. Declarațiile lui nu oferă soluții reale, ci doar promisiuni care, în contextul realităților actuale, sună mai degrabă a basm decât a strategie viabilă.
Așadar, Călin Georgescu ne oferă un spectacol fascinant, dar periculos. România nu are nevoie de fantezii politice și economice, ci de o viziune realistă. Din păcate, aceasta pare să fie ultimul lucru pe care omul de afaceri îl are în vedere.
