O jurnalistă din Marea Britanie a revenit la ceasul deșteptător clasic, un mecanism trecut cu vederea în lumea de astăzi, sincronizată tehnologic, în care telefonul face totul.
Aceasta a relatat într-un articol publicat pe CNN de ce a luat această decizie și care sunt beneficiile.
„Înainte de a aduce un ceas analogic înapoi în dormitorul meu, petreceam în medie două ore și 56 de minute de timp pe săptămână pe telefon, și acesta mă anunța asta în fiecare luni, la câteva momente după ce alarma îmi suna.
Și, în fiecare dimineață, în timp ce încercam doar să ating „amânare”, mă confruntam cu o serie de notificări care se adunau una în spatele celeilalte ca un joc de cărți de solitaire pe ecran. Telefonul îmi spunea că prietenii mei se simțeau vorbăreți aseară cu peste 34 de mesaje Whatsapp. Alerte Instagram și zeci de e-mailuri de la mai multe conturi.
Notificările mă umplu de teamă și stres cu privire la ziua următoare înainte de a lua cafeaua de dimineață.
Nu mi-am dat seama atunci, dar vechiul meu ceas analogic, un model compact, de călătorie, era un lux discret.Designul său ar fi pălit în comparație cu cele mai recente iPhone-uri, dar și-a făcut foarte bine singura treabă; țipătul lui punctual și strident a fost eficient în a mă trezi în fiecare dimineață. Pertinent, nu îmi umple mintea de vorbărie, vești proaste și termene limită înainte de a începe ziua.”
Schimbarea obiceiurilor
„Am trecut de la ceas cu alarmă la telefon acum aproximativ 10 ani, după ce am povestit cuiva ceea ce mi s-a părut o poveste amuzantă despre cum mi-a sunat odată ceasul deșteptător în valiză în timp ce era în portbagajul unui taxi, forțându-ne să oprim astfel, pentru a-l putea recupera. Povestea a stârnit nedumerire.
Folosești un ceas cu alarmă? întrebau ei, de parcă ar fi fost un fax.
„De ce nu-ți folosești telefonul!” Oh, m-am gândit. De ce nu? Probabil că nici nu știam că aș putea atunci.
Dar am cedat presiunii grupului și am renunțat la vechiul meu ceas. Și atunci s-a încheiat luxul de a te trezi fără notificări și a început mizeria de a arunca o privire în miezul nopții, când verificam ora de pe telefon.”
„Reintroducerea unui ceas cu alarmă îmi oferă timpul, spațiul și separarea pe care telefonul meu nu mi le-a dat.”
„Pe măsură ce utilizarea telefoanelor mobile continuă să crească (un raport din 2018 al Deloitte a constatat că utilizatorii americani de smartphone-uri își verifică telefoanele de 14 miliarde de ori pe zi, față de 9 miliarde în același raport din 2016), experții în wellness spun că are un impact negativ în rutina noastră de dimineață.
„Când te trezești primul lucru, idealul este să te trezești și să petreci puțin timp în propria ta minte înainte de a fi bombardat cu tot ce se întâmplă în lume”, a spus antrenorul de sănătate mintală și bunăstare Lily Silverton. „Din punct de vedere istoric, nu suntem obișnuiți să ni se ia atenția la fel de mult ca astăzi.
”Înainte de alarme, erau cocoși, clopoței de biserică, ciocănitori (oameni care erau plătiți să te trezească bătând pe ușă sau fereastră cu un băț lung, ceea ce s-a întâmplat până în anii 1970 în Marea Britanie industrială) și chiar și propriile noastre vezici urinare, asta ne-a scos din pat.
Se crede pe scară largă că ceasornicarul Levi Hutchins din Concord, New Hampshire, a inventat unul dintre primele ceasuri cu alarmă în 1787.
Ani mai târziu, în 1874, inventatorul francez Antoine Redier a devenit prima persoană care a brevetat un ceas cu alarmă mecanic reglabil. Și în 1876, un mic ceas mecanic a fost brevetat în SUA de către Seth E. Thomas, ceea ce i-a determinat pe marii ceasornicari americani să înceapă să producă ceasuri cu alarmă mici. Ceasornicarii germani au urmat în curând, și până la sfârșitul anilor 1800, ceasul cu alarmă electric a fost inventat.”
Există o gamă variată de ceasuri
„Astăzi, ceasurile cu alarmă vin în orice număr de modele. O căutare rapidă dezvăluie modele în formă de roboți, bufnițe sau chiar iepuri.
Modelele mai moderne includ adăugarea de lumini de noapte colorate, proiectoare (pentru a proiecta timpul pe tavan sau pe perete! Nu, mulțumesc), difuzoare, porturi USB, controlul temperaturii și umidității.
Tot ce căutam, însă, era un ceas cu alarmă simplu, la fel ca originalul meu. Și am luat unul de la magazinul local de bunuri pentru casă din apropiere pentru 8,50 lire sterline (puțin peste 10 dolari).
Prima noapte în care l-am folosit, m-am simțit ciudat de emoționată când am oprit fizic alarma, în loc să glisez pe un ecran.A doua zi dimineață, m-am trezit înainte de alarmă. Dar deja simțeam că am cucerit ziua, în loc să o urmăresc.
Potrivit lui Silverton, „Tehnologia exploatează slăbiciunile noastre psihologice”. Și a fi conectată, a remarcat ea, este incredibil, dar teribil în același timp.
Reintroducerea unui ceas cu alarmă îmi oferă timpul, spațiul și separarea pe care nu mi le-a dat telefonul meu. Chiar dacă telefonul meu încă stă lângă pat, diferența este că nu mai este primul lucru la care mă întind. Primul meu gând al zilei nu mai este despre un e-mail, mă trezesc gândindu-mă ușor la ce aș putea mânca la micul dejun. Ceea ce mi-a dat un sentiment de control și calm. În mod bizar, m-a făcut să mă simt mai tânără – am presupus pentru că experiența este nostalgică sau poate pentru că dorm mai bine. Și ce poate fi mai luxos decât atât?”, a scris jurnalista pe cnn.com.
