O persoană ar fi sărit de pe podul de la Cernavodă, iar autoritățile au intervenit pentru căutarea acesteia. La operațiune au participat echipaje ale ISU Dobrogea, inclusiv un elicopter, precum și polițiști.

Salvatorii au recuperat victima din apă, însă aceasta nu a mai putut fi readusă la viață. Persoana decedată ar fi din Medgidia.

Unsprezece marinari străini de pe nava atacată cu drone în Marea Neagră au fost transportați la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. Trei dintre ei au fost internați, în timp ce ceilalți opt au primit îngrijiri în Unitatea de Primiri Urgențe și au fost externați.

Starea celor internați

Primii trei marinari, cu vârste cuprinse între 22 și 50 de ani, au ajuns la spital cu polit traumatisme. Potrivit purtătorului de cuvânt al SCJU Constanța, Crina Kibedi, aceștia erau conștienți, stabili și cooperanți, fără leziuni care să le pună viața în pericol.

„Aceștia prezentau politraumatisme, însă erau conștienți, stabili și cooperanți și nu aveau leziuni care să le pună viața în pericol. Au rămas internați pentru îngrijiri medicale de specialitate. Evoluția este favorabilă, dar vor rămâne și astăzi sub monitorizare”, a transmis Crina Kibedi.

Alți opt membri ai echipajului au fost aduși la spital în cursul serii. Aceștia aveau traumatisme minore, în principal escoriații, au fost evaluați și tratați în UPU, apoi au plecat, deoarece nu era necesară internarea.

Incidentul s-a produs cu o zi înainte, la aproximativ 20 de mile marine în largul Mării Negre. Nava pe care se aflau marinarii ar fi fost lovită de drone.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Constanța a rămas un obiectiv strategic datorită portului, dar și un oraș în care viața administrativă și socială a continuat în condiții extreme. O dare de seamă întocmită pentru perioada 1 aprilie 1942 – 1 aprilie 1943 de primarul municipiului, colonelul N. Oprescu, arată cum au încercat autoritățile să gestioneze lipsurile, distrugerile și problemele populației.

După intrarea României în război, la 22 iunie 1941, Constanța a devenit una dintre țintele bombardamentelor sovietice. Atacurile au afectat grav orașul în vara acelui an, iar unele clădiri au fost atât de avariate încât Primăria a dispus demolarea lor în 1942. Înlăturarea ruinelor a fost una dintre primele măsuri pentru redarea aspectului urban al orașului.

În ciuda atacurilor și a presiunilor economice, administrația locală a continuat să funcționeze. Documentul consemnează controale în 174 de întreprinderi industriale și comerciale, unde lucrau în total 4.346 de salariați.

Programul de lucru era de opt, cel mult zece ore pe zi în atelierele mici și ajungea la 10-12 ore în unitățile care aveau comenzi urgente pentru MAN. Au fost verificate și 294 de ateliere de ucenici, iar autoritățile au constatat că, în general, tinerii erau tratați corespunzător.

Brutăriile erau supravegheate zilnic, pâinea fiind unul dintre produsele esențiale pentru populație. În total, pe raza municipiului funcționau 34 de brutării.

Controalele au vizat și cantinele unor societăți petroliere, precum Concordia, Rom-An, Columbia și Astra Română. Verificări au fost făcute la cantina Muncitorilor din Port, la cea a Șantierului Naval, la Căminul „Domnița Ileana” și la cantina Serviciului Salubrității, pentru verificarea calității alimentelor și a condițiilor de igienă.

Respectarea regulilor economice, sanitare și comerciale a fost urmărită strict. Nu mai puțin de 1.142 de persoane au fost trimise în judecată pentru contravenții sau încălcări ale legislației penale, administrative, sanitare și a comerțului ambulant.

Ajutor pentru mii de constănțeni

Asistența socială a devenit una dintre principalele responsabilități ale administrației într-o perioadă marcată de mobilizare, pierderi și lipsuri. Comitetul Municipal de Patronaj a sprijinit 1.772 de familii, alcătuite din 5.765 de persoane, iar ajutoarele acordate în perioada 1942-1943 au totalizat 3.886.452 de lei.

• 1,8 milioane de lei au fost acordate în numerar;
• diferența a fost oferită sub formă de alimente și îmbrăcăminte;
• 36 de văduve de război și 35 de invalizi de război au primit sprijin;
• 475 de familii sărace ale unor mobilizați și 461 de văduve nevoiașe au fost asistate;
• ajutoarele au ajuns și la 38 de infirmi, 157 de bătrâni nevoiași și 426 de femei aflate sub protecție maternală și infantilă;
• 184 de familii au beneficiat de asistență medicală.

Comitetul asigura și funcționarea a 13 cantine școlare. În fiecare zi, 1.400 de copii primeau gratuit o masă.

Colectele publice și donațiile destinate persoanelor sărace au adus, numai în 1942, 4.168.721 de lei în numerar și efecte în valoare de două milioane de lei. Pentru întreaga perioadă analizată în raport, colectele pentru asistați au însumat 6.168.721 de lei, dintre care 4,1 milioane de lei în numerar, restul fiind reprezentat de efecte.

Cultură în clădirile rămase

Bombardamentele din 1941 au distrus sediul bibliotecii și al pinacotecii municipale. Cărțile și tablourile care au putut fi salvate au fost mutate într-una dintre sălile Cazinoului Municipal.

În 1942, spațiul a continuat să fie accesibil publicului. La Căminul Cultural al municipiului aveau loc evenimente culturale, religioase, sociale și literare, iar biblioteca găzduită la Cazino era frecventată pe parcursul întregului an.

Nașteri, decese și boli

Datele demografice din intervalul 1 aprilie 1942 – 1 aprilie 1943 arată că, în pofida războiului, în municipiu au fost înregistrate 1.371 de nașteri. Dintre nou-născuți, 721 au fost fete.

În aceeași perioadă au fost consemnate 1.143 de decese, dintre care 382 în rândul copiilor. Totodată, constănțenii au încheiat 763 de căsătorii, șase prin procură, în timp ce 116 cupluri au divorțat.

Lipsa medicilor, chemați în mare parte pe front, a fost agravată de deficitul de medicamente și de numărul redus al persoanelor vaccinate. În raport au fost înregistrate numeroase cazuri noi de boli contagioase:

• 148 de cazuri de tuse convulsivă;
• 37 de cazuri de rujeolă;
• 28 de cazuri de oreion;
• 25 de cazuri de scarlatină;
• 17 cazuri de varicelă;
• 14 cazuri de febră tifoidă;
• 18 cazuri de erizipel, infecție bacteriană a pielii.

Statisticile din raportul primarului N. Oprescu surprind o comunitate lovită de bombardamente, sărăcie și epidemii, dar care și-a păstrat instituțiile active. În Constanța anilor 1942-1943 se muncea, se făceau școli, se acordau ajutoare, se organizau evenimente culturale și se întemeiau familii, în așteptarea încheierii războiului.