În anul care urmează, erodarea constantă a normelor pe care Europa a ajuns să se bazeze va fi agravată de slăbiciunea leadershipului său. Presiunea externă din partea Rusiei asupra Ucrainei este în creștere, China subminează baza industrială a UE, iar SUA – care amenință acum în mod efectiv să anexeze teritoriul unui aliat NATO – subminează regulamentul multilateral al UE, care pare din ce în ce mai depășit într-o lume mult mai tranzacțională și mai puțin cooperantă. Pentru Europa, pauza de istorie s-a terminat, iar ordinea mondială impusă de Pax Americana se schimbă din temelii, informează Politico.

Slăbiciunea Europei este dată de liderii săi

De fapt, în anul care urmează, erodarea constantă a normelor pe care Europa a ajuns să se bazeze va fi agravată de slaba conducere a blocului – în special în așa-numitele țări „E3”, Germania, Franța și Marea Britanie.

Privind în perspectivă, cele mai mari riscuri existențiale pentru Europa vor proveni din relația transatlantică. Pentru liderii blocului, menținerea implicării SUA în războiul din Ucraina a fost obiectivul principal pentru 2025. Iar cel mai bun rezultat posibil pentru 2026 va fi continuarea diplomației ad-hoc și a tranzacționalismului care au caracterizat ultimele 12 luni. Cu toate acestea, dacă apar noi amenințări în această relație – în special în ceea ce privește Groenlanda – acest echilibru ar putea fi imposibil de menținut.

Războiul din Ucraina secătuiește Europa

Anul începe, de asemenea, fără niciun semn de concesii din partea Rusiei în ceea ce privește cererile sale de încetare a focului sau vreo disponibilitate de a accepta termenii planului în 20 de puncte al SUA-UE-Ucraina. Acest lucru se datorează faptului că președintele rus Vladimir Putin calculează că situația militară a Ucrainei se va deteriora și mai mult, forțându-l pe președintele ucrainean Volodymir Zelenski să capituleze în fața cererilor teritoriale.

Cred că Putin se înșeală — că, susținut de Europa, Zelenski va continua să reziste presiunilor SUA privind concesii teritoriale și, în schimb, va viza din ce în ce mai mult producția și exporturile de energie rusești, pe lângă rezistența de-a lungul liniei frontului. Desigur, acest lucru înseamnă că atacurile aeriene rusești împotriva orașelor și infrastructurii energetice ucrainene vor crește, de asemenea, în intensitate.

Cu toate acestea, creșterea cheltuielilor militare ale Europei, achiziționarea de arme americane, finanțarea Kievului și sancțiunile împotriva Rusiei — care vizează și sursele de venituri din energie — ar putea contribui la menținerea status quo-ului de anul trecut. Dar acesta este probabil cel mai optimist scenariu.

Între timp, liderii europeni vor fi obligați să ignore public sprijinul acordat de Washington partidelor de extremă dreapta, care a fost clar exprimat în noua strategie de securitate națională a SUA, în timp ce, în privat, vor face tot ce le stă în putință pentru a contracara orice reacție anti-establishment la urne.

Mai precis, viitoarele alegeri din Ungaria vor fi un indicator al capacității mișcării MAGA de a înclina balanța în favoarea afiliaților săi ideologici din Europa, întrucât premierul populist și eurosceptic Viktor Orbán este în prezent pe punctul de a pierde pentru prima dată în 15 ani.

Orbán, la rândul său, a dus o campanie frenetică pentru a-și spori sprijinul alegătorilor, semnalând că el și cercul său restrâns de colaboratori consideră că înfrângerea este o posibilitate reală. Carismaticul său rival Péter Magyar, care împărtășește originile sale politice conservatoare-naționaliste, dar nu are nicio pată de corupție, reprezintă o provocare reală, la fel ca și economia stagnantă și creșterea prețurilor din țară. În timp ce strategiile electorale tradiționale – cadouri financiare, campanii de denigrare și instigare la frică de război – s-au dovedit până acum ineficiente pentru Orbán, o extindere a conflictului militar din Ucraina care afectează direct Ungaria ar putea reaprinde temerile alegătorilor și schimba dinamica.

Aceste provocări vor fi agravate de slăbiciunea E3

Golirea centrului politic al Europei este un proces care durează deja de un deceniu. Însă Franța, Germania și Marea Britanie au intrat în 2026 cu guverne slabe și nepopulare, asediate de populismul de dreapta și de stânga, precum și de o administrație americană care le susține prăbușirea. Deși niciuna dintre ele nu se confruntă cu alegeri generale programate, toate trei riscă, în cel mai bun caz, paralizia și, în cel mai rău caz, destabilizarea. Și cel puțin un lider – și anume, britanicul Keir Starmer – ar putea cădea din cauza unei revolte interne în partid.

Evenimentul crucial al anului în Marea Britanie va fi reprezentat de alegerile de la jumătatea mandatului, din mai. În prezent, Partidul Laburist se confruntă cu umilința de a ocupa locul al treilea în parlamentul galez, de a nu reuși să înlăture Partidul Național Scoțian din parlamentul scoțian și de a pierde locuri atât în favoarea Verzilor, cât și a ReformUK în localitățile din Anglia.

Probleme mari în Franța și Germania

Franța, între timp, a intrat în 2026 fără buget pentru al doilea an consecutiv. Vestea bună pentru președintele Emmanuel Macron este că guvernul minoritar al prim-ministrului său, Sébastien Lecornu, va ajunge probabil la un acord bugetar care vizează o reducere modestă a deficitului până la sfârșitul lunii februarie sau martie. Și, cu alegerile prezidențiale la doar 16 luni distanță și alegerile locale programate pentru luna martie, apetitul opoziției pentru alegeri parlamentare anticipate s-a diminuat. Cu toate acestea, acesta este cel mai bun scenariu pe care îl poate spera, întrucât o Adunare Națională divizată va menține o atmosferă de criză lentă până la alegerile din 2027.

În cele din urmă, deși economia Germaniei pare că se va redresa ușor în acest an, ea nu va depăși totuși criza structurală. Consumată în mare parte de diviziuni ideologice, guvernul cancelarului Friedrich Merz va avea dificultăți în a implementa reforme de anvergură. Și, având în vedere că la cele cinci alegeri regionale viitoare se preconizează o creștere a procentului de voturi pentru partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, presiunea asupra guvernului de la Berlin nu va face decât să crească.

Pauza de istorie s-a terminat: Pax Americana nu mai există

Un adevăr istoric — adesea uitat în perioadele de liniște — se va reafirma în 2026: libertatea, stabilitatea, prosperitatea și pacea în Europa sunt întotdeauna fragile.

Pauza de la istorie, oferită de Pax Americana și de cooperarea și integrarea excepționale de după al Doilea Război Mondial, a luat oficial sfârșit.