Rectorul Școlii Naționale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) a anunțat, marți, că i-a desfăcut contractul de muncă sociologului Alfred Bulai. Decizia a fost luată pe fondul uriașului scandal sexual în care este implicat acesta și a fost pusă în aplicare imediat.

Alfred Bulai

Într-o scrisoare deschisă, rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), prof. univ. dr. Remus Pricopie, a transmis că a semnat cu gândul la victimele știute și neștiute ale celui care, în loc să fie profesor, un mentor pentru tinerele generații, a ales să încalce principiile de bază ale oricărei comunități civilizate.

„Am primit astăzi hotărârea Comisiei de Etică a SNSPA privind reclamațiile de hărțuire sexuală, aduse profesorului Alfred Bulai. Am informat decanul Facultății de Științe Politice, conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu, Președintele Senatului SNSPA, prof. univ. dr. Iordan Bărbulescu, și Consiliul de Administrație că, în calitate de Rector SNSPA și în conformitate cu Art. 172 din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, pun în aplicare această hotărâre, cu efect imediat. Prin urmare, am semnat dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă al lui Alfred Bulai, începând de azi, 6 august 2024.

Am semnat cu gândul la victimele știute și neștiute ale celui care, în loc să fie profesor, un mentor pentru tinerele generații, a ales să încalce principiile de bază ale oricărei comunități civilizate și să supună mai multe persoane unui tratament nedemn și abuziv.

Sper ca acțiunea fermă a SNSPA împotriva celor care nu respectă normele etice și demnitatea fiecărui membru al comunității academice să fie un exemplu și pentru alte universități sau instituții publice din România. Din experiența mea profesională de trei decenii, nu cunosc un alt caz de hărțuire sexuală care să fi fost soluționat în 8 zile de la momentul sesizării, cu respectarea tuturor cerințelor legale.

Din păcate, România rămâne una dintre țările din Uniunea Europeană în care misoginismul, agresivitatea verbală și hărțuirea sexuală sunt în general tolerate, prin lipsa de reacție instituțională și prin inexistența unor instrumente reale de ordin civil sau penal de pedepsire a agresorilor și protejare a victimelor. Această boală socială, care se manifestă prin misoginism, hărțuire sau chiar agresiune sexuală, nu poate fi eradicată fără mărturiile victimelor și implicarea tuturor instanțelor competente. Trebuie să fim alături de victime și familiile lor, prin toate mijloacele care ne stau la dispoziție și să le încurajăm să expună orice situație pe care o consideră abuzivă.

Azi, în timp ce discutăm despre „cazul Bulai”, există, din păcate, și alte cazuri de hărțuire sexuală în universități, instituții de cultură, presă, partide politice, autorități locale, poliție, sport etc. care nu sunt semnalate sau care sunt tolerate prin inacțiune. Este nevoie de o revizuire a întregii legislații din domeniu – nu numai cea specifică universităților – , atât în materie de drept administrativ, dar și de drept penal. Fără instrumente instituționale și legale puternice, nu există tratament eficient pentru fenomenul hărțuirii sexuale. De exemplu, atât timp cât intervine prescrierea cu o viteză greu de imaginat, iar pedepsele, acolo unde se pot aplica, sunt simbolice, fenomenul hărțuirii sexuale va continua să afecteze anual mii de femei, majoritatea la vârste foarte tinere, fără măcar ca aceste cazuri să fie sesizate.

Remus Procopie – Rectorul Școlii Naționale de Studii Politice şi Administrative

Din perspectiva universității pe care o conduc, subiectul declanșat de „cazul Bulai” nu se închide aici. SNSPA va continua analiza situației create, pe mai multe planuri, în conformitate cu legislația în vigoare. Pe de o parte, Comisia de Etică va evalua în ce măsură există argumente legale pentru a extinde cercetările. De asemenea, toate datele adunate la SNSPA vor fi trimise cu celeritate către organele de anchetă penală, pentru a contribui la derularea investigațiilor deja demarate. Pe de altă parte, suntem conștienți de gravitatea „cazului Bulai”, iar identificarea vulnerabilităților interne care au permis acest lucru este fundamentală pentru noi. În acest sens, am demarat procedurile pentru a realiza un audit intern, care va începe de la Facultatea de Științe Politice, Departamentul de Sociologie, și care va trebui să dea nu doar răspunsuri cu privire la ceea ce s-a întâmplat, ci și să propună măsuri pentru viitor. Este important să știm că forța unei organizații este dată nu numai de succesele sale, dar mai ales de modul în care știe să treacă prin crize. Prin urmare, identificarea și tratarea imediată a derapajelor, de orice fel, trebuie să fie o prioritate.

Nu în ultimul rând, vreau să precizez două lucruri:

1.Afirmația potrivit căreia „toți știau” este mincinoasă și calomnioasă. Nu există niciun element care să o susțină. Vina colectivă funcționează doar în regimurile totalitare. A acuza in corpore o întreagă comunitate academică, cu mii de membri, și a arunca cu noroi asupra tuturor profesorilor dedicați de la SNSPA poate fi util doar celor care nu au legătură cu educația, ci eventual cu interesele unor politici extremist-radicale, pe care SNSPA le-a combătut în mod constant și va continua să le combată. Astfel de abordări generalizatoare și simplificatoare, bazate pe părerile și impresiile celor care comentează pe margine, dăunează grav interesului legitim ca învățământul românesc și societatea, în ansamblul său, să facă pași înainte.

2.Al doilea este cel legat de atacul nejustificat la persoane care au contribuit nu doar la construcția SNSPA ca instituție, una dintre cele mai respectate și apreciate universități românești la nivel internațional, ci care au definit concepte, atitudini și norme etice în învățământul românesc. Mă refer aici la profesorii fondatori, dar și la cei care s-au alăturat mai târziu proiectului SNSPA.

Un exemplu particular este cel al d-nei prof. univ. dr. Mihaela Miroiu. Astăzi nu am fi discutat deschis despre hărțuirea în școli și universități dacă Mihaela Miroiu, în urmă cu peste 20 de ani, nu ar fi atras atenția asupra unui fenomen larg răspândit în societatea românească, dar ținut „sub preș”, în mod sistematic. Mihaela Miroiu a fost atacată și în 2004-2006, când a expus public nevoia de a aborda frontal tema misoginismului din societatea românească, începând cu mediul politic și cel științific, până la mediile dezavantajate socio-economic. În 2005, Mihaela Miroiu a propus Ministerului Educației adoptarea unui Cod Etic la nivel național, ceea ce, câteva luni mai târziu, s-a și întâmplat. La acel moment, nu exista nici măcar legislație de natură penală, ea fiind oarecum completată insuficient aproape zece ani mai târziu. Prin urmare, să o învinovățești azi, în 2024, pe Mihaela Miroiu pentru „lipsă de acțiune” sau „tăinuire” este ca și cum am vrea să rescriem istoria. Munca sa trebuie apreciată, nu denigrată.

În final, vreau să asigur studenții și cadrele didactice din universitate, dar și opinia publică, de faptul că SNSPA a fost, încă de la înființare, și va rămâne în slujba valorilor fundamentale democratice, în slujba țării și a cetățenilor săi, atât în zilele senine, dar și pe timp de furtună. SNSPA este mai mult decât o instituție de învățământ superior. Este o comunitate formată din oameni cu valori și aspirații comune, care au contribuit la construcția a ceea ce noi vedeam azi în jurul nostru: o Românie euro-atlantică. Istoria va consemna acest lucru în mod distinct. Absolvenții noștri au avut și au un rol bine definit în tot ceea ce înseamnă administrație publică, politică, relații internaționale, diplomație, spațiul public, politici publice, iar lista poate continua. Ne dorim ca fiecare student și studentă să știe aceste lucruri și să simtă preocuparea noastră pentru siguranța și respectul lor.”