De la Carpați la Kremlin, un drum drept și lin
Când Alexandr Dughin, vocea de bariton ideologic al Moscovei, se entuziasmează de un politician român, e timpul să aprindem becurile de avertizare. Calin Georgescu, autoproclamat apărător al valorilor tradiționale, a primit recent un compliment de zile mari: „vizionarul Moscovei.” În limbajul criptic al Kremlinului, aceasta e echivalentul unei invitații la masă direct în sufrageria geopolitică a Rusiei.
Calin Georgescu, un personaj cu discursuri despre „renașterea României autentice,” pare să creadă că drumul spre viitorul luminos al țării trece obligatoriu prin tundra siberiană. Mai nou, a sugerat că România ar trebui să-și reorienteze politica externă spre Est, fiind „chemată de istorie să îmbrățișeze valorile eurasiatice.” Cu alte cuvinte, să transformăm Dâmbovița în afluent al Volgăi.
Ce vrea Moscova? Dar ce vrea Georgescu?
Dacă ar ajunge președinte, viziunea lui Georgescu pare desprinsă dintr-un manual vechi de geopolitică scris cu cerneală rusească. Ideea unei Românii neutre, deconectată de la Uniunea Europeană și NATO, nu este doar o reverie. Ar fi primul pas spre o „integrare organică” în sfera de influență rusă. „România este destinată să fie puntea între Est și Vest,” spunea el. În traducere liberă, o punte pe care să tropăie nestingherit interesele Kremlinului.
Sub un astfel de mandat prezidențial, am putea asista la o reinterpretare creativă a istoriei. Poate ni s-ar explica de ce pactul Ribbentrop-Molotov a fost, de fapt, „o oportunitate neînțeleasă” pentru România. Resursele strategice? Posibil redirecționate spre „partenerii noștri tradiționali.” Să ne imaginăm ce-ar însemna o asemenea schimbare pentru securitatea regională, în special cu Ucraina vecină arzând pe altarul ambițiilor lui Putin.
Când „vizionarii” își aleg farurile
A-l numi pe Georgescu vizionar al Moscovei e un elogiu care ar trebui să ne sperie. Dughin nu face complimente fără motiv. De fiecare dată când un politician devine eroul ideologic al Kremlinului, povestea are mereu același final: suveranitate erodată, democrație pulverizată și o dependență toxică de gazele rusești.
România are într-adevăr nevoie de o viziune. Dar nu una care să-și găsească inspirația într-un atlas geopolitic scris în limbajul rece al Estului. Georgescu poate visa la un loc la masa Kremlinului. Noi, restul, ar trebui să ne gândim bine ce fel de viitor alegem.
