Tinerii din România nu mai sunt publicul ușor de impresionat de odinioară. Nu mai votează „cum zice familia”, „cum dă bine” sau „pentru că așa se face”. Nu se mobilizează pentru sigle de partid și nu înghit discursuri goale.
Aceasta este generația care a crescut cu Google, nu cu televiziunea de partid. O generație care a avut întotdeauna un motor de căutare la dispoziție înainte să creadă ce i se spune. Care verifică faptele înainte să aplaude. Care detectează ipocrizia dintr-o singură frază și o taxează instant.
Nu mai votează din datorie. Votează doar dacă simt că merită.
Tinerii de astăzi. Generația care nu mai iartă
Cuvintele mari nu-i mai mișcă. Nici apelul la istorie. Nici dramatismul de platou.
Tinerii s-au format într-o lume în care informația e accesibilă, iar manipularea e ușor de demontat. Nu mai caută salvatori. Caută lideri care nu se feresc să spună “nu știu încă”, dar știu cum să afle. Care nu promit totul, dar fac ceva concret. Care nu pozează, ci acționează.
Și mai ales, caută coerență. Dacă ai spus un lucru acum cinci ani și îl spui și azi, ești credibil. Dacă azi spui una și mâine alta, ești anulat instant.
Pentru tineri, politica nu e un spectacol și nici o structură de putere. Este – sau ar trebui să fie – un instrument de schimbare reală. Dacă nu ești acolo pentru oameni, atunci de ce ești? Iar dacă ești acolo pentru partid, pentru funcție sau pentru influență, ai pierdut din start contactul cu ei.
Un politician poate avea toți consilierii de imagine din lume, dar dacă spune ceva ce nu poate susține cu fapte, va fi demontat în câteva minute pe TikTok sau într-un story pe Instagram.
Nicușor Dan, între rezervă și rigoare
Mulți au spus despre el că nu are carismă. Poate tocmai această rezervare îl face credibil. În platoul politic în care totul pare regizat, el a rămas autentic. Nu exagerează. Nu se vinde. Nu joacă. A fost mereu același: calculat, sobru, atent la lege, atent la cuvânt. Un om care nu a răspuns înjurăturii cu zâmbet, dar nici cu ură. Care a ales să construiască, nu să vâneze aplauze.
Poate nu e liderul perfect, dar e singurul care, în ochii multor tineri, nu a mințit niciodată cu bună știință. Nu a fost găsit duplicitar. Nu a dansat pe direcția sondajelor. Iar într-o Românie în care încrederea e rară, asta înseamnă ceva.
Tinerii nu mai sunt tăcuți, ci selectivi. Dacă apar figuri politice care îi respectă, care le înțeleg exigențele și nu îi tratează ca pe o categorie de bifat în campanie, ei pot deveni motorul unei schimbări reale.
Nicușor Dan are șansa rară de a fi nu doar votat de tineri, ci respectat de ei. Și în politica românească, respectul real e mai valoros decât orice susținere formală. Aceasta este generația care nu mai iartă, dar care, când vede un lider în care crede, se implică. Se mobilizează. Și schimbă lucrurile.
